Respirația neplăcută sau halitoza - ce o cauzează, cum o rezolvăm?
Data adăugării: 2011-01-03 21:36:40
Adăugat de: Hristina
Autor: -
Când vine vorba de respirația urât mirositoare (halitoza),
suntem tentați să dăm vina pe alimentele pe care le consumăm și nu pe o îngrijire necorespunzătoare a danturii, deși de cele mai multe ori, o igienă orală precară este responsabilă pentru această problemă. Totuși, halitoza este un simptom des întâlnit al mai multor afecțiuni, nefiind indisolubil legată nici de igiena orală. Însă pentru a determina cauzele halitozei, controlul stomatologic este obligatoriu, așa că înainte de a începe să vă faceți rezerve de gumă de mestecat, consultați dentistul pentru a afla care este cel mai potrivit tratament pentru a avea o respirație proaspătă.
Primul pas în lupta împotriva halitozei îl reprezintă bineînțeles respectarea regulilor de igiena orală: periajul dentar și al limbii efectuat de 2 ori pe zi și folosirea aței dentare pentru a curăța spațiile dintre dinți. Dacă aceste reguli nu sunt respectate, bacteriile ce cauzează respirația urât mirositoare se acumulează în cavitatea orală.
Halitoza poate indica și o boală parodontală, în cazul în care este de natură cronică. În urma formării plăcii bacteriene în cavitatea orală, țesuturile pulpare se infectează, ceea ce duce la apariția bolilor parodontale.
De asemenea, respirația urât mirositoare este și unul din simptomele unor probleme medicale precum infecții ale tractului respirator, sinuzita cronică, scurgeri post nazale, diabet, tulburări gastrointestinale și afecțiuni ale ficatului sau rinichilor.
Alți factori declanșatori ai halitozei includ plombele sau coroanele dentare fisurate, care creează un mediu propice supraviețuirii bacteriilor, ceea ce duce la apariția cariilor în locul în care se află aceste fisuri. Pentru a detecta astfel de probleme, este necesară o examinare stomatologică vizuală, iar în cazul în care fisurile nu pot fi detectate astfel, se apelează la radiografiile dentare.
Xerostomia (senzația de gură uscată) se află și ea pe lista cauzelor halitozei, dat fiind că saliva reprezintă o "apă de gură naturală" ce ajută la eliminarea bacteriilor acumulate în cavitatea orală, ceea ce înseamnă că scăderea producției de salivă dă naștere la o respirație cu miros neplăcut.
Consumul de produse din tutun reprezintă o altă cauză a halitozei. În cazul în care alimentele sau produsele din tutun sunt responsabile pentru respirația urât mirositoare, singura soluție este reducerea consumului de sau renunțarea completă la aceste produse și alimente. Însă dacă problema persistă, se agravează sau devine de natură cronică, este necesară o vizită la medicul stomatolog pentru identificarea cauzei și stabilirea unui plan de tratament.
Totodată, pentru a preveni apariția halitozei, cea mai bună metodă o reprezintă controalele regulate la medicul dentist, în cadrul cărora medicul poate detecta semne incipiente ale unor afecțiuni dentare. Dacă ați observat că aveți o respirație modificată, întocmiți o listă a tuturor medicamentelor pe care le luați și arătați-i-o medicului dentist, deoarece și unele tratamente medicamentoase pot produce respirația urât mirositoare.
Cum știți dacă suferiți de halitoza?
Având în vedere că legătura dintre cavitatea orală și nas se face printr-o deschizătură aflată în palatul moale (partea posterioară a cavității bucale, care o separă de nazofaringe), este dificil să ne dăm seama singuri dacă avem o respirație proaspătă. Mai mult, fiindcă deseori ne este rușine să întrebăm persoanele apropiate dacă respirația noastră are un miros neplăcut, la fel cum și acestora le este rușine să ne atenționeze în legătură cu această problemă, există o foarte mare posibilitate să suferim de halitoză fără să o știm.
O metodă la care puteți apela (fără a fi confruntați cu rușinea de a vă întreba apropiații dacă aveți o respirație urât mirositoare) pentru a vă testa respirația constă în folosirea unei linguri pentru a răzui partea posterioara a limbii. Mirosul pe care îl degajă materia de culoare albă adunată pe conturul lingurii este cel pe care îl percep și cei din jur.
În ceea ce privește metodele de testare folosite în cabinetele stomatologice, acestea sunt:
1. Testarea organoleptică: nu este altceva decât folosirea simțului mirosului pentru a determina dacă o persoană suferă sau nu de halitoză.
2. Cromatografia gazoasă: măsurarea gazelor din aerul respirat pe gură.
3. Testarea cu ajutorul halometrului: măsurarea cantității de hidrogen sulfurat din respirație
4. Testul BANA: identificarea bacteriilor (responsabile pentru apariția bolilor parodontale) din saliva care produc o enzimă ce poate degrada compusul chimic benzoil-DL-arginin-naftilamida (prescurtat BANA). În momentul în care o probă de salivă ce conține aceste bacterii intră în contact cu banda de test, se produce hidrolizarea compusului menționat, ceea ce atrage după sine schimbarea culorii mediului de testare în albastru.
5. Chemiluminiscenta: măsurarea cantității de compuși de sulf din salivă. Atunci când o probă de salivă intra în contact cu mercurul de pe banda de test, se produce efectul de fluorescență.
Vizualizări: 2629